Feeds:
Articole
Comentarii

Grey’s Anatomy #113

„Pretindem multe de la pacienţii noştri. Îi adormim, îi tăiem, le cercetăm prin creiere sau prin intestine cu instrumente ascuţite. Le cerem să aibă încredere oarbă în noi. Ironic e că, pentru chirurgi, încrederea e greu de câştigat pentru că suntem învăţaţi din prima zi că nu putem avea încredere decât în noi înşine. Singurele instincte pe care te poţi baza sunt ale tale. Nu poţi conta decât pe îndemânarea ta. Până într-o zi, când termini cu teoria şi ajungi în sala de operaţii. Eşti înconjuraţi de alţii, de o întreagă echipă. O echipă pe care trebuie să te bazezi indiferent dacă ai încredere în ea sau nu. ” – S6 E13

Grey’s Anatomy #112

„Prima regulă a chirurgiei este limitarea expunerii. Să aveţi mâinile curate, să faceţi incizii micişi să vă ţineţi rănile acoperite. A doua regulă a chirurgiei este că atunci când prima regulă nu mai funcţionează, să încerci altceva. Pentru că uneori nu poţi limita expunerea. Uneori rana e atât de gravă, încât eşti obligat să tai şi trebuie să tai mai mult. La chirurgie procesul de vindecare începe cu o tăietură, cu o incizie, cu o rană în carne vie. Trebuie să vătămăm ţesutul sănătos ca să ajungem la cel bolnav. Pare o cruzime şi contrar orcărei logici. Dar funcţionează. Roşti să-l expui pericolelor în speranţa că se va vindeca. Şi când se termină, după ce închizi incizia, aştepţi. Aştepţi şi speri că se va vindeca şi că defapt nu i-ai făcut şi mai mult rău.” – S6 E12

Grey’s Anatomy #111

„Toţi presupunem că schimbările serioase din viaţa noastră se întâmplă lent. Pe o perioadă lungă de timp. Dar nu e adevărat. Chestiile majore se întâmplă într-o clipită. Întreabă orice doctor şi îţi poate spune exact momentul în care a devenit doctor. De cele mai multe ori nu e vorba de ziua când a absolvit facultatea. Orice ai fi nimeni nu uită. Câteodată nici nu ştii că ceva s-a schimbat. Crezi că şi viaţa ta se desfăşoară la fel, dar te trezeşti într-o bună  zi, te uiţi în jur şi nu mai recunoşti nimic. Absolut nimic. Nu uiţi niciodată clipa când devii doctor. Un buton este apăsat, şi deodată nu mai e nici o joacă. Îţi câştigi halatul alb. Ceea ce s-ar putea să nu bagi în seamă este că momentul în care devii doctor te schimbă.” – S6 E11

Grey’s Anatomy #110

„Cel mai bun frumos cadou pe care l-am primit vreodată a fost cel de Crăciun, atunci când aveam 10 ani. Primul meu set de sutură. L-am folosit până degetele au început să-mi sângereze, după care l-am folosit încercând să-mi suturez degetele. Acel set mi-a deschis calea spre chirurgie. Concluzia este că, uneori cele mai frumoase cadouri au învelitoare surprinzătoare. În fiecare zi, noi dăruim viaţă. Poate fi dureros, înspăimântător, dar până la urmă merită. De fiecare dată. Cu toţi putem să dăruim. Poate că darurile nu sunt aşa de dramatice ca cele din sala de operaţie. Poate că darul constă în a încerca să-ţi ceri iertare. Poate constă în a înţelege punctul de vedere al altcuiva. Poate constă în păstrarea secretului unui prieten. Aşa că atunci când bucuria dispare. Când dăruitul începe să devină o povară atunci te opreşti. Dar dacă eşti ca majoritatea pe care o să continui să dăruieşti până o să doară. Şi apoi încă şi mai mult.” – S6 E10

Grey’s Anatomy #109

„Doctorii trăiesc într-o lume a progresului permanent şi a mişcării înainte. Dacă te opreşti pentru o secundă eşti lăsat în urmă. Dar orcât am încerca să mergem mai departe şi oricât de tentant ar fi să nu ne uităm în urmă trecutul ne bântuie întotdeauna. Aşa cum istoria ne-a demonstrat de nenumărate ori, cei care îşi uită trecutul sunt condamnaţi să-l repete. Uneori trecutul e un lucru de care nu te poţi despărţi. Şi uneori trecutul este ceva de care am vrea cu orce preţ să scăpăm. Şi uneori aflăm ceva nou despre trecut. Ceva ce schimbă tot ce ştim. Despre prezent.” – S6 E9

Ai fost experienţă

La început nu mi-am dat seama. Eram prea prinsă-n emoţiile mele şi-n parfumul tău.
La început visam happy end, lots of love & beautiful babies. Eram prea necoaptă, prea prinsă să nu-mi fie prinse degetele, inima şi sufletul.
În loc să profit de acel timp prezent.
Ştii? Unii oameni sunt făcuţi să fie experienţa altora. Tu ai fost experienţă. Nu te-am iubit nebuneşte şi fără aer şi cu mulţi fluturi. Te-am iubit tăcut. Prin gesturi. Prin şoapte.
Numai că unora nu le e destinat acelaşi drum.

Kitty

„E imposibil de descris panica care te cuprinde, chirurg fiind, când îţi sună pagerul în miez de noapte. Inima îţi bate ca nebuna. Mintea ţi se blochează. Degetele îţi amorţesc. Eşti implicat. E vorba de mama cuiva, de tatăl cuiva, de copilul cuiva şi ei depind de tine, pentru că vieţile lor sunt în mâinile tale. Noi, chirurgii, suntem mereu implicaţi când e vorba de pacienţii noştri. Dar când pacientul tău e un copil, nu eşti doar împlicat, responsabil, responsabil pentru viaţa acelui copil, pentru viitorul lui. Şi e destul de infricoşător pentru oricine. Se spune că cu cât te implici mai mult, cu atât răsplata e mai mare. Dar trebuie să fii dispus să rişti. Trebuie să înţelegi că ai putea pierde totul. Dar dacă îţi asumi acel risc, dacă te implici cu înţelepciune răsplata s-ar putea să te surprindă.”  – S6 E8

%d blogeri au apreciat asta: