Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Grey’s Anatomy Quotes’ Category

„ În viaţă am întâlnit mulţi rezidenţi la chirurgie. Toţi sunt dependenţi de operaţii. Sunt mai importante decât mâncarea, decât somnul, devin cel mai important lucru. Ce nu ştiu ei că viaţa trăită în acestă euforie îi poate distruge. Unii reuşesc să meargă mai departe. Ajung cu bine de cealaltă parte. Supravieţuiesc cu sănătatea mentală intactă. Devin doctori mai buni şi oameni mai puternici. Eu nu am reuşit. Eu am cedat. Nu am omorât pe nimeni. Şi mulţumesc cerului pentru asta. Dar am rănit oameni şi m-am speriat de moarte pe mine însumi. Munca asta te schimbă. Pacienţii, colegii tăi, vă schimbaţi unii pe alţii. Nu vă trece prin cap că o să vă pierdeţi calea cea dreaptă. Dar ce se întâmplă în acest spital… să ţineţi minte de ce aţi venit în acest spital. L-aţi rostit în ziua în care aţi absolvit facultatea de medicină. Aţi depus jurământul de medic. Amintiţi-vă de el. Lipiţi-l pe uşa vestiarului, pe oglinda de la baie pentru că este foarte uşor să te rătăceşti.  ” – S6 E15

Anunțuri

Read Full Post »

„Bisturiul chirurgical este făcut din oţel sterilizat, carburat şi inoxidabil. E o îmbunătăţire majoră faţă de la primul bisturiu, care era aproape doar un băţ ascuţit. Medicina se reinventează constant. Asta înseamnă că şi chirurgi sunt nevoiţi să se reinventeze. Sunt constant sub presiunea de a se adapta la schimbări. Poate fi un proces dureros. Dar fără el am face paşi înapoi, în loc să mergem înainte. Trebuie să continuăm să ne reinventăm aproape în fiecare minut pentru că lumea se poate schimba într-o clipită. Şi nu ai timp să priveşti înapoi. Uneori schimbarea ne e impusă. Câteodată are loc accidental. Şi profităm de ele. Trebuie să găsim constant metode cu care să ne facem bine. Aşa că ne schimbăm. Ne adaptăm. Creăm noi versiuni ale noastre. Doar trebuie să fim siguri că acestea sunt mai bune decât ultima.” – S6 E14

Read Full Post »

„Pretindem multe de la pacienţii noştri. Îi adormim, îi tăiem, le cercetăm prin creiere sau prin intestine cu instrumente ascuţite. Le cerem să aibă încredere oarbă în noi. Ironic e că, pentru chirurgi, încrederea e greu de câştigat pentru că suntem învăţaţi din prima zi că nu putem avea încredere decât în noi înşine. Singurele instincte pe care te poţi baza sunt ale tale. Nu poţi conta decât pe îndemânarea ta. Până într-o zi, când termini cu teoria şi ajungi în sala de operaţii. Eşti înconjuraţi de alţii, de o întreagă echipă. O echipă pe care trebuie să te bazezi indiferent dacă ai încredere în ea sau nu. ” – S6 E13

Read Full Post »

„Prima regulă a chirurgiei este limitarea expunerii. Să aveţi mâinile curate, să faceţi incizii micişi să vă ţineţi rănile acoperite. A doua regulă a chirurgiei este că atunci când prima regulă nu mai funcţionează, să încerci altceva. Pentru că uneori nu poţi limita expunerea. Uneori rana e atât de gravă, încât eşti obligat să tai şi trebuie să tai mai mult. La chirurgie procesul de vindecare începe cu o tăietură, cu o incizie, cu o rană în carne vie. Trebuie să vătămăm ţesutul sănătos ca să ajungem la cel bolnav. Pare o cruzime şi contrar orcărei logici. Dar funcţionează. Roşti să-l expui pericolelor în speranţa că se va vindeca. Şi când se termină, după ce închizi incizia, aştepţi. Aştepţi şi speri că se va vindeca şi că defapt nu i-ai făcut şi mai mult rău.” – S6 E12

Read Full Post »

„Toţi presupunem că schimbările serioase din viaţa noastră se întâmplă lent. Pe o perioadă lungă de timp. Dar nu e adevărat. Chestiile majore se întâmplă într-o clipită. Întreabă orice doctor şi îţi poate spune exact momentul în care a devenit doctor. De cele mai multe ori nu e vorba de ziua când a absolvit facultatea. Orice ai fi nimeni nu uită. Câteodată nici nu ştii că ceva s-a schimbat. Crezi că şi viaţa ta se desfăşoară la fel, dar te trezeşti într-o bună  zi, te uiţi în jur şi nu mai recunoşti nimic. Absolut nimic. Nu uiţi niciodată clipa când devii doctor. Un buton este apăsat, şi deodată nu mai e nici o joacă. Îţi câştigi halatul alb. Ceea ce s-ar putea să nu bagi în seamă este că momentul în care devii doctor te schimbă.” – S6 E11

Read Full Post »

„Cel mai bun frumos cadou pe care l-am primit vreodată a fost cel de Crăciun, atunci când aveam 10 ani. Primul meu set de sutură. L-am folosit până degetele au început să-mi sângereze, după care l-am folosit încercând să-mi suturez degetele. Acel set mi-a deschis calea spre chirurgie. Concluzia este că, uneori cele mai frumoase cadouri au învelitoare surprinzătoare. În fiecare zi, noi dăruim viaţă. Poate fi dureros, înspăimântător, dar până la urmă merită. De fiecare dată. Cu toţi putem să dăruim. Poate că darurile nu sunt aşa de dramatice ca cele din sala de operaţie. Poate că darul constă în a încerca să-ţi ceri iertare. Poate constă în a înţelege punctul de vedere al altcuiva. Poate constă în păstrarea secretului unui prieten. Aşa că atunci când bucuria dispare. Când dăruitul începe să devină o povară atunci te opreşti. Dar dacă eşti ca majoritatea pe care o să continui să dăruieşti până o să doară. Şi apoi încă şi mai mult.” – S6 E10

Read Full Post »

„Doctorii trăiesc într-o lume a progresului permanent şi a mişcării înainte. Dacă te opreşti pentru o secundă eşti lăsat în urmă. Dar orcât am încerca să mergem mai departe şi oricât de tentant ar fi să nu ne uităm în urmă trecutul ne bântuie întotdeauna. Aşa cum istoria ne-a demonstrat de nenumărate ori, cei care îşi uită trecutul sunt condamnaţi să-l repete. Uneori trecutul e un lucru de care nu te poţi despărţi. Şi uneori trecutul este ceva de care am vrea cu orce preţ să scăpăm. Şi uneori aflăm ceva nou despre trecut. Ceva ce schimbă tot ce ştim. Despre prezent.” – S6 E9

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: